er
er
I.
1) земля, земной шар; земной / pămînt, globul pămîntesc; pămîntesc
2) земля; почва, грунт / pămînt, sol, teren, grund
    er üstü поверхность земли / suprafaţa pămîntului
    er altında под землёй / sub pămînt
    erin dibindä в глубине земли / în adîncul pămîntului
3) место, местность, край / loc, localitate, plai, ţinut
    duuma erleri родные места / locul, pămîntul natal
4) пол / podea
    erlär topraktılar полы были земляные / podeaua era de lut
5) в роли служебного имени:
    orta erindä посередине / în mijloc
    ◊ er alması земляная груша, топинамбур / gulie
    er tavşamı кролик / iepure de casă
    er içina girmää сквозь землю провалиться (от стыда) / a intra în pămînt (de ruşine)
    er köpää зоол. хорёк / zool. dihor
II.
седло / şa