dooru
dooru
1. 1) прямой, прямо / drept, direct
2) верный, правильный; правдивый, честный; верно, правильно; правдиво, честно / adevărat, just; drept, sincer, corect, veridic, cinstit
2. правда, истина / dreptate, adevăr
    doorusu no истине, на самом деле, действительно, по правде сказать / într-adevăr, cu adevărat; la drept vobind
    doorudan-dooruya откровенно, прямо, напрямик, открыто / drept, direct, drept înainte, nemijlocit, deschis
    dooru söz (laf) acıdêr посл. правда глаза колет / prov. adevărul supără
3. в роли послелога по направлению к…, прямо к…, к… / în direcţia…, drept înspre…, spre, înspre, către
    evä dooru gitmää идти к дому / a merge spre casă
    dooru çıkmaa сбываться, подтверждаться / a se realiza, a se împlini; a se confirma, a se adeveri
    ◊ dooru tamannık грам. прямое дополнение / gram. complement direct