kıpıtmaa
kıpıtmaa
1) заставить (велеть) моргать (подмигивать) / a pune să clipească, a pune să facă semn cu ochiul
2) растеряться; дрожать, трепетать (от страха); струсить / a se pierde, a se zăpăci; a-şi pierde capul, cumpătul, calmul; a fi cuprins de panică; a tremura de frică