терминов: 6
страница 1 из 1
1üf
üf
межд. возглас, который издают, обжёгшись чем-л. или почуяв неприятный запах фу / interj. uf!
üfkä
гнев; зло, злоба / mînie, furie, răutate, ură; supărare; ciudă; pică
    üfkäm çıkêr меня берёт зло / mă apucă mînia
    üfkesini çıkarmaa рассердить, прогневать кого-л. / a supăra, a înfuria pe cineva
üfkelenmää
сердиться, гневаться, досадовать, злиться / а se supăra, a se înfuria, a se mînia; a fi supărat, a fi necăjit, a se înciuda
üfkeli
сердитый, рассерженный; злой, злобный; гневный; сердито; зло; гневно / supărat; furios, înfuriat, mînios, mîniat; cu supărare; rău, ciudă, răutate; cu furie, cu mînie
üflemää
дуть, дунуть / a sufla
    haşlanmış sǘtlän — üfleer yuurda da погов. обжёгшись на молоке, дует на воду / prov. cine s-a fript cu borş, suflă şi în lapte acru; cine s-a fript cu lapte, suflă şi în apă
üfletmää
заставить (велеть) дуть (подуть) / a face, a pune, a obliga să sufle