razgelä
razgelä
1. случайный, любой; случайно / întîmplător, incidental, oricare, orice
    razgelä adama da sor спроси любого человека / întreabă-l pe orişicine (oricare)
    razgelä işä kayı́lım согласен на любую работу / sunt de acord cu orice lucru
    razgelä karşı gelmää случайно встретиться / a se întîlni întîmplător, a se întîlni ocazional
2. 1) как придётся, авось, на авось / întîmplător, probabil, la noroc, la întîmplare
    razgeleyä umutlanmaa надеяться на случай (на авось) / а trage nădejde la întîmplare (la noroc), a se lăsa în voia soartei
2) вдруг / dar dacă, din întîmplare, cînd colo; brusc
    razgelä o da ordáysa? а вдруг и он там (окажется)? / dar dacă (din întîmplare) el va fi acolo?
3) как раз, точно / exact; tocmai
    razgelä merkezinä keezledim как раз в центр попал / am nimerit exact în centra